Draguta carte, am ramas totusi putin dezamagita,si nu maniera in care e scrisa ci de faptul ca reconstuirea dupa divort se face prin mancare, prin fuga in italia si prin meditatie intr-un ashram..si prin multi bani de cheltuiala.
Mancarea, cu care suntem obisnuiti de prin filmele americane,prietena de nadejde, ingrasarea si apoi postul si meditatia...cred ca e de iertat daca e mancare italiana si foietaje.
Absolut toate meditatiile propovaduiesc postul, neindestularea,rugaciunea...dar Elizabeth Gilberth sare peste toate etapele si hotaraste ca deblocarea spirituala se poate si cu kilograme in plus.
In rest,cartea contine foarte multe fraze care pot deveni mottourile cititorului...daca simte ca vibreaza cand citeste.
Eu nu prea m-am atasat de nici unul pentru ca nu inteleg deloc de ce trebuie sa te ingrasi 12 kilograme, sa mergi in India si sa freci podele si sa meditezi,sa te trezesti la 3 dimineata doar ca sa te regasesti, mai ales ca zilnic, o multime de femei divorteaza si isi revin pe plaiurile mioritice, se schimba si ajung la un echilibru.Iar filosofia cartii mi-a parut tipic de cliseu american desprins dintr-un gen de rebeliune, teribilism si prea putina profunzime.
Shame on me!, O sa ma uit totusi si la film, poate o sa inteleg si de ce cartea ei despre casatorie, recasatorita fiind dupa experianta asta, costa atat de mult in librarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu