este un roman mitic, structurat ca nuvelele de mai mica amploare, pe o schema in care scenariul temporal al lumii este cunoscut inca de la inceput.
Viziru si cele 2 iubiri ale sale: Ileana si Ioana si fuga lui dinspre inspre TIMP.
O obsesie,o viata traita in pline evenimente dar fara sa simta ca defapt ia parte la asa ceva,putin condiment balcanic,adica barfe si pereti subtiri care te indeamna la ascultat.
Inceputul este ambiguu,Stefan Viziru are o halucinatie in care masina Ilenei(care defapt nu are masina) dispare din padurea Baneasa la miezul noptii de sanziene 1936.
Este o carte gustoasa,pentru ca ideile filosofice a lui Eliade pot sa devina mottouri fine in vreo agenda sau lait motiv in vreun blog, pentru ca nu sunt sustinute intr-un mod abrupt ci frumos imbracate in straie de jocul actorilor sociali.
Merita! si e din colectia Adevarul.Sincera sa fiu eu am luat prima parte ca si tovarasie de drum lung cu trenul,dar e profunda pentru a fi lecturata in zdranganitul rotilor cfriste,sau ma rog,sunt mai multe moduri de a citi,este drept,eu deja sunt la a 4 lecturare si gasesc inca nou si nebanuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu